Dintr-un un motiv anume, cei mai mulţi amatori se referă atât la traducere cât şi la interpretare folosind termenul de « traducere ». Deşi traducerea şi interpretarea împărtăşesc acelaşi scop adică de a lua informaţia care este valabilă într-o limbă şi de a o transforma în alta, ele sunt două procese separate. Aşadar care este diferenţa dintre traducere şi interpretare? Este foarte simplu.
Traducerea este scrisă- ea implică luarea unui text scris (de exemplu o carte sau un articol) şi traducerea acestuia în scris în limba ţintă.
Interpretarea este orală –se referă la ascultarea a ceva spus (un discurs sau o convorbire telefonică) şi interpretarea acestuia orală în limba ţintă. (Astfel în paranteză fiind spus, aceia care facilitează comunicarea dintre persoanele care aud şi cele care nu aud/surde sunt cunoscuţi de asemenea ca interpreţi)
Aşadar, poţi vedea că diferenţa principală se află în modul în care informaţia este prezentată- oral în interpretare şi ȋn scris în traducere. Aceasta poate că pare o distincţie subtilă, dar dacă iei în considerare propriile tale abilităţi lingvistice, diferenţa este că abilităţile tale de a citi/scrie şi asculta/vorbi nu sunt identice- poate eşti mai bun la una sau la cealaltă. Aşadar traducătorii sunt scriitori excelenţi, în timp ce interpreţii au abilităţi superioare de comunicare orală. În plus, limba vorbită este destul de diferită de cea scrisă, ceea ce aduce încă o dimensiune acestei distincţii. Apoi este un fapt că traducătorii lucrează singuri pentru a face o traducere, în timp ce intrepreţii lucrează cu doi sau mai mulţi/multe oameni/grupuri care oferă o interpretare pe loc pe parcursul negocierilor, seminariilor, convorbirilor telefonice, etc.
Termenii de traducere şi Interpretare
Limba sursă
Limba mesajului original.
Limba ţintă
Limba rezultată din traducere sau interpretare.
O limbă – Limba mamă
Mulţi oameni au o limbă A, deşi cineva care a crescut într-un mediu bilingv poate avea două limbi A sau o limbă A şi una B, depinde dacă ei sunt cu adevărat bilingvi sau doar foarte fluenţi în a doua limbă.
Limba B - Limba fluentă
Fluent aici înseamnă capacitatea aproape nativă – înţelegerea realmente a vocabularului, structurii, dialectelor, influenţei culturale, etc. Un traducător sau interpret autorizat are cel puţin o limbă B, dacă nu este bilingv în două limbi A
Limba C- Limba de lucru
Traducătorii şi interpreţii pot avea una sau mai multe limbi C- aceia care înţeleg destul de bine să traducă sau să interpreteze dintr-o limbă dar nu şi în limba respectivă. De exemplu, aici sunt abilităţile mele lingvistice:
A – Engleză
B – Franceză
C – Spaniolă
Aşadar teoretic, pot traduce din franceză în engleză, din engleză în franceză, şi din spaniolă în engleză, dar nu şi invers. În realitate, pot să traduc doar din franceză şi spaniolă în engleză. Nu lucrez în franceză, pentru că recunosc că traducerile mele în franceză lasă de dorit. Traducătorii şi interpreţii ar trebui să lucreze doar în limbile în care scriu şi vorbesc ca un nativ sau foarte aproape de acesta. Încă ceva, un alt lucru care trebuie luat în consideraţie în ceea ce priveşte un traducător care pretinde că are câteva limbi ţintă (în alte cuvinte, este capabil să lucreze în ambele direcţii între, să zicem, engleză, japoneză, şi rusă). Se întâmplă foarte rar ca cineva să aibă mai mult de două limbi ţintă, deşi a avea câteva limbi-sursă este destul de comun.
